marți, 17 februarie 2009
Cuvinte despărţite
Uitarea ta
e giulgiul cu care groparii îmi vor acoperi trupul
zâmbetul - porumbelul ce mi s-a aşezat pe cruce,
pe maluri de pământ
bulgări galbeni se transformă în cuvinte
care lovesc cu putere oarbă, nestăpânită...
durerile sunt surde
şi ritmul lor mă adoarme
risipirea cântă pe acorduri de fum
deasupra - o floare mai zădărniceşte privirile trecătorilor
e orhideea strivită de pasul tău
dincolo de realitate rămâne visul meu
că dansul nostru se va derula aşa cum am sperat
atunci ,în ceas de seară...
Fapt divers la gazetă
Dimineaţă cu sărut?
dor uitat şi dor trecut
cântec surd, braţele tale
vis năuc, palmele goale
orhidee ofilită
o aromă nedospită
în esenţă stă uitarea
aninată e chemarea
de un colţ de cer uscat
de un strop viu de păcat
ploi mărunte la gazete
dans lasciv cu piruete
şalul aruncat pe umeri
1,2,3..tu poţi să numeri
timpul praf ce ţi-a rămas
în fugarul tău popas
tot mai vrei?tot ma aspiri?
aerul să mi-l respiri?
dansul meu să te aleagă
din poeme-o viaţă-ntreagă?
cărţi în sutele de rafturi
s-or deschide spre înalturi
filele cu pagini ninse
mi s-or oglindi în vise
dor uitat şi dor trecut
cântec surd, braţele tale
vis năuc, palmele goale
orhidee ofilită
o aromă nedospită
în esenţă stă uitarea
aninată e chemarea
de un colţ de cer uscat
de un strop viu de păcat
ploi mărunte la gazete
dans lasciv cu piruete
şalul aruncat pe umeri
1,2,3..tu poţi să numeri
timpul praf ce ţi-a rămas
în fugarul tău popas
tot mai vrei?tot ma aspiri?
aerul să mi-l respiri?
dansul meu să te aleagă
din poeme-o viaţă-ntreagă?
cărţi în sutele de rafturi
s-or deschide spre înalturi
filele cu pagini ninse
mi s-or oglindi în vise
Dimineaţă
Dimineaţă cu sărut?
dor uitat şi dor trecut
cântec surd, braţele tale
vis năuc, palmele goale
orhidee ofilită
o aromă nedospită
în esenţă stă uitarea
aninată e chemarea
de un colţ de cer uscat
de un strop viu de păcat
ploi mărunte la gazete
dans lasciv cu piruete
şalul aruncat pe umeri
1,2,3..tu poţi să numeri
timpul praf ce ţi-a rămas
în fugarul tău popas
tot mai vrei?tot ma aspiri?
aerul să mi-l respiri?
dansul meu să te aleagă
din poeme-o viaţă-ntreagă?
cărţi în sutele de rafturi
s-or deschide spre înalturi
filele cu pagini ninse
mi s-or oglindi în vise
dor uitat şi dor trecut
cântec surd, braţele tale
vis năuc, palmele goale
orhidee ofilită
o aromă nedospită
în esenţă stă uitarea
aninată e chemarea
de un colţ de cer uscat
de un strop viu de păcat
ploi mărunte la gazete
dans lasciv cu piruete
şalul aruncat pe umeri
1,2,3..tu poţi să numeri
timpul praf ce ţi-a rămas
în fugarul tău popas
tot mai vrei?tot ma aspiri?
aerul să mi-l respiri?
dansul meu să te aleagă
din poeme-o viaţă-ntreagă?
cărţi în sutele de rafturi
s-or deschide spre înalturi
filele cu pagini ninse
mi s-or oglindi în vise
Manuscris
Petale albe tremură în secunde înţepenite
pe limbi de ceas însingurat..
zbor rătăcit mai saltă printre arome
uitate dincolo de închipuire..
dor nechemat la hotarul dintre lumile noastre
colindă pribeag nălucirile din amurg
pentru că dincolo, pe raftul bibliotecii,
mai poposeşte un manuscris,
ultima relicvă a iubirii noastre
şi dacă vrei tămăduirea unui gând,
nu poţi decât să mai întorci o filă galbenă de trecere...
pe limbi de ceas însingurat..
zbor rătăcit mai saltă printre arome
uitate dincolo de închipuire..
dor nechemat la hotarul dintre lumile noastre
colindă pribeag nălucirile din amurg
pentru că dincolo, pe raftul bibliotecii,
mai poposeşte un manuscris,
ultima relicvă a iubirii noastre
şi dacă vrei tămăduirea unui gând,
nu poţi decât să mai întorci o filă galbenă de trecere...
Epistola 4
Nu-mi închipuiam
că poemele pot trăda gândul florilor,
scuturându-le ultimele petale cu puterea furtunilor din deşert!
Nu-mi imaginam că poemele pot ara cu pluguri de tăcere
pământul în care-ar fi putut să aşternă visuri
presărate cu şoapte stinse de dorul depărtărilor..
Credeam că la curtea regelui va fi sărbătoare,
dar singura care mai străluceşte azi acolo e o literă stacojie, neiertătoare şi grea!
Se vor scrie alte poeme, pe alte file-petale, dar niciodată ale mele...
se vor trudi străjerii să-şi servească regina...dar EA nu va mai trăi..
e hotărâtă să piară, lăsând moştenire doar pasul ei de vers..pe un poem nescris...
că poemele pot trăda gândul florilor,
scuturându-le ultimele petale cu puterea furtunilor din deşert!
Nu-mi imaginam că poemele pot ara cu pluguri de tăcere
pământul în care-ar fi putut să aşternă visuri
presărate cu şoapte stinse de dorul depărtărilor..
Credeam că la curtea regelui va fi sărbătoare,
dar singura care mai străluceşte azi acolo e o literă stacojie, neiertătoare şi grea!
Se vor scrie alte poeme, pe alte file-petale, dar niciodată ale mele...
se vor trudi străjerii să-şi servească regina...dar EA nu va mai trăi..
e hotărâtă să piară, lăsând moştenire doar pasul ei de vers..pe un poem nescris...
Indescifrabil
Când mesajele rămân nedeschise
codurile se scurg în mlaştini
doar nuferii, în naivitatea lor albă,
mai prind în petale sensuri
de cuvinte dospite în spuza aşteptării
şi le duc
pe voaluri de ape
dincolo de dicţionare pitite în rafturi virtuale
dincolo de amăgiri vremelnice..
pe cărări se mai simte arar
pasul unui stih pierdut
în tăinuiri de poveste...
codurile se scurg în mlaştini
doar nuferii, în naivitatea lor albă,
mai prind în petale sensuri
de cuvinte dospite în spuza aşteptării
şi le duc
pe voaluri de ape
dincolo de dicţionare pitite în rafturi virtuale
dincolo de amăgiri vremelnice..
pe cărări se mai simte arar
pasul unui stih pierdut
în tăinuiri de poveste...
Gheaţă
Şi unde-i regina din palatul de gheaţă
să spună poeme cu glas de cleştar?
mai trece vremelnic prin a ta faţă
şi pasu-i grăbit, iar zâmbetul rar
o cauţi mereu printre sloiuri
în nopţi risipite pe albe câmpii
în faţă fulgii-ţi vin roiuri
cu văluri ceţoase, ca de stihii...
nici moartea cu palida-i mână
nu poate sugruma un vis aşteptat
prin pulberi de viscol şi lună
spre mine te-ndrepţi ne-ncetat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)