Petale albe tremură în secunde înţepenite
pe limbi de ceas însingurat..
zbor rătăcit mai saltă printre arome
uitate dincolo de închipuire..
dor nechemat la hotarul dintre lumile noastre
colindă pribeag nălucirile din amurg
pentru că dincolo, pe raftul bibliotecii,
mai poposeşte un manuscris,
ultima relicvă a iubirii noastre
şi dacă vrei tămăduirea unui gând,
nu poţi decât să mai întorci o filă galbenă de trecere...
marți, 17 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu