Uitarea ta
e giulgiul cu care groparii îmi vor acoperi trupul
zâmbetul - porumbelul ce mi s-a aşezat pe cruce,
pe maluri de pământ
bulgări galbeni se transformă în cuvinte
care lovesc cu putere oarbă, nestăpânită...
durerile sunt surde
şi ritmul lor mă adoarme
risipirea cântă pe acorduri de fum
deasupra - o floare mai zădărniceşte privirile trecătorilor
e orhideea strivită de pasul tău
dincolo de realitate rămâne visul meu
că dansul nostru se va derula aşa cum am sperat
atunci ,în ceas de seară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu