Şi unde-i regina din palatul de gheaţă
să spună poeme cu glas de cleştar?
mai trece vremelnic prin a ta faţă
şi pasu-i grăbit, iar zâmbetul rar
o cauţi mereu printre sloiuri
în nopţi risipite pe albe câmpii
în faţă fulgii-ţi vin roiuri
cu văluri ceţoase, ca de stihii...
nici moartea cu palida-i mână
nu poate sugruma un vis aşteptat
prin pulberi de viscol şi lună
spre mine te-ndrepţi ne-ncetat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu