Conversaţie

Dor dorurile mocnite în spuza luminii
Plâng chemările
scurgîndu-se pe secunde înfipte în scoarţă de timp
Ninge cu gânduri de curcubeu pe un cer de departe,
iar eu...
eu aştept sărutul,
sărutul acela care a încetat să mai fie străin
de când tu l-ai dezmierdat cu fiinţa ta...
ai păşit în el în fapt de seară...
Boarea lui s-a răsfrânt peste lumina florii
modelându-se în cel mai minunat poem
Mâine va renaşte din stihul ei
rescris ca un palimpsest..
dăinuind peste timp
pentru că dincolo de ceţuri
respiră iubirea....