Verbe

Tac
în urmă-mi paşii tăi vorbesc
călcând uşor printre cuvinte
când tălpile se mai prefac
a ţine minte legăminte.

Plâng
în faţa mea-i fereastra
deschisă gândului de mâine
ce stă-n genunchi acum nătâng
când valuri se lovesc de mine.

Cânt
şi sunetele mă-mpresoară
cu desuete piruete
solfegii risipite-n vânt
ducându-şi trenele cochete.

Mă risipesc
în dorul ce străbate seara
vioara timpului acord
în armonii ce se dospesc
în gura unui vechi fiord.

Ştiu
cum poate cerul meu
iubirea să-ţi cuprindă
iar minunatul curcubeu
de mâna să te prindă....