marți, 17 februarie 2009
Testament
Murim în fiecare sărbătoare
a florilor deschise spre un gând
reconstruim din temelii culoare
şi o-necăm cu ochi plângând
întunecimi acoperă petale
aromele se pierd într-un pustiu
iar fetele morgana ies în cale
şi-ucid ce-n noi mai este încă viu
te-aştept în lumea mea de vise
să mă colinzi , ca altădat
poemul meu cu filele nescrise,
te voi iubi, c-aşa mie-e mie dat...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu